• Uncategorized

    III Timp

    Ne-am învățat. Ne știam mâinile și ochii. Luni aprindeam lumini în suflet. Marți zâmbeam la ora 7. Miercuri rezolvam probleme. Joi zâmbeam. Vineri nu dormeam. Sâmbăta mirosea a prăjitură. Duminica scuturam cearceaful. Azi oceanul. Să îmi spui poveștile noastre. Să nu le uiți. Obișnuim să ne uităm trăirile recente. Trec anii și sufletul le aduce înapoi, atât de pregnant. Sfâșietor ni se îmbolnăvește sufletul. Dorul. Dorul de oameni, de momente, de timp. Sau să fim oare atât de norocoși și să zâmbim când ne întoarcem la locurile în care obișnuiam să fim. Îmi apare în față strada cu tei. Micul restaurant cu aer franțuzesc de la Eroilor. Și serile noastre…

  • Stories

    II Întâlnirea

    Era joi? Plecam să cuceresc lumea. Și pe tine. Nu, lasă-mă să opresc timpul. Plânge, înțelegi? Am închis telefoane, am mesaje la care nu am răspuns de ani zile, am oameni de iubit, de îmbrățișat, cuvinte de spus. Sau cuvinte nespuse. Mereu aceleași melodii și același gând. Ce urmează? Ce o să simt? Viitorul de atunci. Lasă-mă să opresc, măcar timpul. Să îmi port rochiile lungi, pantofii și rujul roșu. Să îmi zâmbească ochii. Și viața. În fiecare om am un timp. Cel mai frumos? Parcul de Politehnică și serile de vară. – Joi te-am întâlnit.

  • Stories

    I Moment

    Prea repede s-au întâmplat. Nu am avut timp să le gândesc. Sau nu am vrut. Au trecut zile, săptămâni, luni, dar nu te mint: au trecut ani. Cu tot cu gândurile mele, parcă s-a întâmplat acum o secundă. Închid ochii. Atât durează, o secundă. Și încă o secundă. Acum sunt aici și nu durează mult până mă întorc. Și știi ce e cel mai greu? Că uit să revin. În fiecare secundă am găsit motive la fiecare secundă întâmplată. În fața lor era prezentul. Un prezent întâlnit aici abia acum. Prea puține secunde sau am alergat prea încet. E despre tot ce a fost și pe care nu am avut…

  • Uncategorized

    Plec definitiv din România / Vlog

    Cu bagajul la ușa și o grămadă de amintiri / Primul vlog Cam așa mi-au fost ultimele săptămâni aici, în România. Mai am câteva zile până plec și am preferat să le petrec la Vâlcea. Nu în București. În urmă cu 7 ani, în clasa a XII-a, deja așteptam să scap de Vâlcea – așa monoton. Capitala îmi părea un izvor de oportunități și plăceri. Bucureștiul mi-a fost interesant, până la un punct. 7 ani plini. A devenit acasă. Bucureștiul m-a bucurat, fascinat, entuziasmat doar în primul an de Facultate. După plângeam după Cluj. Am rezistat încă 6 ani acolo, mă adaptasem. Firesc. O dată cu maturizarea, venirea la Vâlcea avea să…

  • Stories

    #dianafiicuminte

    Știți că pe blogul meu nu găsiți sfaturi de succes sau rețete. Am vrut doar să ne înțelegem de la bun început. Așa că, nu vă așteptați, să plecați de aici – zicând: *Gata, de mâine…!* Am avut nevoie de câțiva ani, să îmi dau seama, ce vreau cu adevărat din punct de vedere profesional. Oh, fată, ai 24 de ani!  Sunt genul ăla de om grăbit. Vreau acum! Nu mâine. Acum! De ce? Știu ce înseamnă astăzi și mâine. Timpul e foarte important pentru mine. Vreau să fac multe lucruri. Nu am timp. Dar vreau. Totodată mâine poate acel lucru pe care mi-l doresc, nu va mai avea aceeași…

  • Stories

    De ce am ales să am firma mea? LORD – riscuri, bani și timp

    La sfârșitul anului trecut am luat decizia de a-mi înființa propria afacere. Alegere făcută după câteva colaborări și asocieri total nepotrivite, înțelegând ce îmi doresc cu adevărat și spunându-i mamei: De ce m-ai crescut așa? Nu puteai să mă înveți să fiu mai…supusă. Story: La 12 ani un profesor mi-a spus: Diana, în viață trebuie să faci ce îți place. Eu o să mă întorc într-o zi la pictură. Până atunci LORD Academy.   De ce am ales Lord, la 24 de ani? Nu îmi place să muncesc pentru alții. Știu, motivul ăsta poate părea absurd, însă nu îmi place să știu că din ceea eu fac/ produc eu, alții se…

  • Lifestyle,  Stories

    Cum am slăbit 17 kg în 2 luni?

    Ce mai faceți, dragilor? Mai cu una, mai cu alta, eu abia acum m-am ridicat de la masă. Sincer vă zic! De pe 23 decembrie până acum, m-a uitat Dumnezeu cu furculița mână. Și la 1 metru și o speranță, se vede fiecare lingură de piftie și prăjiturică, mâncate fără regret. A, stai, credeați că sunt înaltă? Sâc! Pe Facebook toți suntem niște minunați, fabuloși, cu vieți perfecte. Așa că mă simt ca o purcelușă după sărbătorile ăstea. Mai, mai că mă rostogolesc prin casă. Dacă anul trecut îmi turnam dramele pe aici, anul ăsta a început…dormind. Zici că m-am născut obosită. Bine, hai, las gluma de o parte. Vă…

  • Stories

    Urmează-ți visul!

      Foto: Bogdan Neagoe Când ai un vis, nu renunța la el! Oricât de greu ar fi până ajungi acolo, oricât de multe piedici ai avea și nopți nedormite. E visul tău! În viață dai de multe ori peste oameni care se opun la ceea ce tu îți dorești. Ai parte de situații ce te doboară sau contexte din care nu știi cum să pleci mai repede. Sunt momente pe care nu știi cum să le depășești. Oprește-te și adu-ți aminte de visul tău. Dacă obstacolele de care dai, te duc acolo unde îți dorești, amintește-ți faptul că din tot ce ai parte, tu înveți. Uneori crezi că e timpul…

en_USEnglish
en_USEnglish