Stories

13 amintiri din copilărie și Scara C, Ostroveni

Am foarte multe amintiri din copilărie și nu vreau să le uit niciodată. Joaca și prietenii din fața blocului, școala, scurte vacanțe la țară sau plimbări, toate au farmecul lor.

Am crescut într-un bloc, în care după ’90 eram destul de puțini copii.  A fost perioada din ’80, în care s-au născut foarte mulți. Imaginați-vă că în perioada acelor ani, doar pe etajul unde eu am stat (5 apartamente)- erau 9 copii sau 10. Eu aveam 4 ani, ei aveau 14-16 ani. Un alt boom demografic a fost prin ’95-2000.

Momentul de glorie a fost când am plecat în prima zi de școală și le făceam cu mâna vecinilor. De mult nu se mai văzuse un copil în prima zi și cum eram *gălagia* scării, evenimentul nu a putut trece neobservat. Mai ales că la etajul 4, pe lânga Viorica, cu cei 4 copii, mai erau și verișorii mei. Aproape toți au avut grijă de mine.

Au fost și momentele în care, băieții de pe scară, au plecat în armată și ce tare era când se întorceau în permisie. Seara, bărbații se adunau să joace table, iar femeile să discute despre prețuri și rețete. Fiecare se cunoștea cu fiecare.  Așa că Scara C a fost, în anii 90-2000, foarte specială.

Pe lângă toate acestea, mi-am adus aminte 13  lucruri și momente:

  1. Toate animalele le luam în casă: pisici găsite pe stradă ( chiar pisicile vecinilor, ex: Frița), câini, porumbei, broaște, colecții de gândaci.
  2. Îmi făceam balansoar din cearceaf: legam o parte a cearceafului de clanța de la ușa până pe mânerul de la dulap. (Dulapul de la pat, cum se făcea înainte mobila)
  3. Cheia de gât legată cu șiret maro, la colțuri arsă și lipită, era nelipsită când mă jucam afară. De unde, apropo, mereu veneam super-murdară și veșnic eram cu bube imense în genuchi. O bubă trecea greu, mai ales că trăgeam de coajă sau adăugam altele pe lângă. Dacă stăteam cuminte câteva zile, trecea fără cicatrice. Acum, să nu dea Dumnezeu să mă împiedic, că mă mărit cu cicatrici!
  4. Aruncam cu apă pe oameni (stăteam la etajul 4). Bine, aruncam și cu diverse. Era o plăcere să urmăresc firul căderii.
  5. Îmi făceam haine singură, bine, asta credeam eu. Tăiam tot ce prindeam și coseam mult. Visam să ajung designer vestimentar.
  6. Îmi era frică să mă uit noaptea la clanțe și fereastră. Văzusem într-un film, că noaptea apar la fereastră oamenii morți din familie. A, da și Freddy Krueger? Ai mei m-au uitat în fața filmelor cu el. Proastă idee- nici acum nu mă uit în oglindă pe întuneric.
  7. Nu am avut prieteni imaginari, dar întodeauna vorbeam cu cineva și aveam discuții profunde.
  8. Pe la 4 ani, înainte de pozele de la fotograf, pe care trebuia mama să i le trimită lui tati, mi-am ciopârțit bretonul. Eram foarte mândră de asta. Mai e cazul să menționez că eram știrbă? Și nu a fost singura dată când m-am tuns, făceam asta foarte des.
  9. Aveam un caiet pe care scriam cum cred eu că s-a format Pământul și de ce nu cred în Adam și Eva. Era caietul de Cercetător și Descoperiri Științifice.
  10. Îmi era frică de desenele: Familia Adams și Scooby Doo.
  11. Nu suportam hainele care scârțâie. Acele materiale care dacă le bagi între dinți, scot un sunet ciudat. Mama avea o bluză din acest tip de material și de fiecare dată când știam că bagă la spălat, evitam să mă uit la ea. Și acum dacă dau de un astfel de material, mă ia cu tremurat.
  12. Am primit mâncare cu lingura… of, să fiu chiar atât de sinceră…Bine, hai! Pot spune că nu au trecut mulți ani de la ultima ciorbă mâncată în acest fel.
  13. Îmi scoteam dinții singură. Ața legată de clanță nu funcționa. Stăteam în fața oglinzii și cum vedea că un dinte se mișca chiar și foarte puțin, zbam, îl făceam să se miște până cădea.

Cam ăstea sunt! Cu siguranța o să mai urmeze un articol de acest tip. Sunt curioasă să aflu amintirile voastre! Aici sau pe Facebook! Un alt aspect: copii de azi își creează amintiri?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *