• Uncategorized

    O discuție serioasă despre riduri- ședință foto la Rafa Studio

    Once upon a time:  -Diana, tu cu cine semeni? -Nu știu…sper să semăn cu mami. Nu are niciun rid și străbunica mea, când a murit, nu prea avea riduri. Femeie frumoasă! -Ce frumos! -Dar familia îmi zice că semăn cu bunica din partea lui tati, că are ochi albaștri. -Și cu cine ai vrea să semeni? -La corp cu surorile lui tati, că sunt slăbănoage și la față cu mami. Dar, stai, că ele au sânii lăsați. Nu îmi place! Dar mami e mai grăsuță la față, de aia nu are riduri. Și nu are sânii lăsați. Așa vreau! Tati are o grămadă de riduri. Le urăsc! E zbârcit așa!…

  • Uncategorized

    Ședința foto la Rafa Studio- Altfel decât m-am așteptat

    Într-o zi de luni, acum 2 săptămâni, ajungeam la fetele de la Rafa Studio. Cum așa? Mă tot uitam pe fotografiile de pe site-ul lor și vedeam altceva, sunt diferite și evidențează femininatatea. Pot să surpindă anumite trăsături într-un mod plăcut și aspectul fotografiei este altfel. Plecasem de acasă cu o geantă plină de haine. În aceea zi s-a spart țeava de sub cadă și era furtuna la vecina de sub noi. Cu super-multă agitație în casă, nu am avut timp să mă gândesc cu ce să mă îmbrac la ședința foto. Am ajuns la studio, cu ceva întârziere pentru că mă cam rătăcisem. Taximetristul nu m-a lăsat la adresa corectă,…

  • Uncategorized

    Colorat sau all black? All black, clar!

      În ultimul an am purtat în majoritatea timpului haine negre sau închise la culoare. Dacă îmi deschizi dulapul, nuanța care predomină la hainele mele este negru. În liceu și în primii doi de ani de facultate mă jucam cât de cât cu nuanțele și încercam să îmi asortez într-un mod plăcut hainele. Am renunțat la culoare și am adoptat hainele negre. Uneori și cu scopul de a ascunde câteva kilograme în plus. În urmă cu câteva săptămâni mi-am dat seama că ar trebui să renunț ușor la negru. E prea mult și prea des! Când zic prea mult negru, e chiar all black. Scap cât de căt în pozele…

  • Uncategorized

    Povești cu și despre haine

      Probabil mama m-a născut direct cu o pereche de teneși, una de pantofi, cu un ruj roșu, un parfum și evident- în fustă. Sufăr de sindromul shopaholic. Da, tată, fii-ta cumpără lucruri fără cap și fără coadă. De ce? Simplu! O relaxează și simte că viața ei e minunată atunci când își cumpără o geantă nouă. O piesă de rezistență a unui outfit banal. Și dacă e vintage- e suprem! Sunt conștientă, atunci când mă duc la cumpărături, poate nu o să am nevoie de cămașa albastră sau cizmele negre pe care le-am ochit în magazin, dar nu pot să plec fără să le iau. Doamne Ferește, ajung acasă…

  • Uncategorized

    Da, mamă, sunt cel mai bun corporatist!

    E plin peste tot de public speakeri pe dezvoltare personal. Unde dai un click sau întorci capul primești un:  “Vrei să înveți cum te poate afecta stima de sine? Vrei să înveți cum să îți dezvolti inteligenta emotionala? Vrei să înveți care sunt acele elemente care te vor transforma într-un *corporatist perfect*? Profită și înscrie-te acum! Profită acuuum! Nu rata ocazia, #băprostule!- De acum o să fii mai bun!” 

  • Uncategorized

    De ce urăsc Institutul Oncologic din București

    De 5 ani tot umblu prin Institutul Oncologic din Cluj și de 3 ani în cel din București. Știu spitalele ăstea mai bine decât metroul.  Săptămâna asta am avut parte de prima intervenție chirurgicală în Institututul Oncologic București și sunt profund dezamagită de cadrele medicale și serviciile sanitare oferite, comparativ cu cele din Cluj.  Puteam să merg la Cluj și să nu îmi scriu nervii pe aici, dar timpul nu mi-a permis să ajung acolo. Pentru orice control, injecție sau ștampilă trebuie să aștepți zeci de minute sau chiar ore întregi în fața unui cabinet. Da, este foarte multă lume și treaba merge foarte greu, dar cu puțină organizare și…

en_USEnglish
en_USEnglish