Și…cu ce se ocupă o bloggeriță?

Am observat în ultima vreme destul de multe reacții, când vine vorba despre activitatea bloggerițelor. Bine, mai important de atât este cum arată x bloggeriță și cum își permite ea să scrie/ recomande nu știu ce produs. Normal că scrie despre tricoul ăla, doar l-a primit gratis și e obligată. Evident că a pus poză cu o cremă ieftină, doar e gratis. E grasă, nu poate fi bloggeriță. Are dinții strâmbi, vai și e bloggeriță? Are operații estetice, înseamnă că e proastă…de ce are un blog? A făcut greșeli de ortografie, Doamne Ferește, cum își permite să mai scrie?

Și uite așa, tot felul de reacții în jurul acestui subiect. Babele de la scară s-au adunat în comentarii. Mereu se va găsi cineva să aibă o părere contra a tot ceea ce face x și y. Indiferent despre ce scrie sau cum arată, părerea lui este ceea mai importantă. O mizerie.

De ce nu ne vedem de ograda noastră? De ce nu descoperim partea frumoasă a lucrurilor? Credeți că pe cineva interesează cât de bine scrii o înjurătură? Oh, da, degeaba întreb, nu aș schimba nimic. Doar adaug un articol pe blog. Se mai trezesc unii, cu frustrări adunate, ce se apucă să își împrăștie prostia. Ce faci cu ei? Umor gratis, domnu’!

Să revenim: ce face o bloggeriță? Femeile nu scriu doar despre creme, pantofi și farduri. Pentru mine aceste subiecte sunt o adevărată plăcere și pot să vorbesc o seară întreagă despre șampoane. La fel de bine putem să dezbatem un subiect din istorie, geografie sau drept. Pot să plâng în fața dulapului cu haine sau pot să repar chiuveta. Și de ce am un blog? Să primesc lucruri sau să merg la evenimente unde mănânc gratis?

Cum stau o oră în fața oglinzii, la fel de bine pot să povestesc pe blog despre cremele pe care le folosesc. Zic de creme și îmi promovez blogul ca fiind unul de beauty, dar e mai mult de atât. Poate fără el nu ajungeam să fiu imaginea unui brand. Chiar dacă nu mi-a cerut partea de blog, ci doar fața, modul de prezentare și atitudinea mea. Poate într-o zi o să am propriul brand de produse cosmetice. Nu se știe niciodată ce drumuri îți rezervă viața. Însă nu acestea au fost ideile cu care am plecat, când mi-am realizat blogul.

Singura persoană pentru care scriu e mama. Îi povestesc ce mi s-a mai întâmplat și ce creme îi fac pielea netedă. Pe lângă mama și alte fete citesc ceea scriu. Îmi dau mesaje dacă mi-am rezolvat problema cu părul sau dacă pot să mă întâlnească. Iar aici scopul meu este îndeplinit. Nu vreau mai mult. Nu blogul este meseria mea. 

Blogul este o plăcere. Câștig bani? Ți-am răspuns care e scopul meu. Dacă îți place, te vei întoarce. Dacă nu, înseamnă că nu scriu pentru tine.

Bloggerițele scriu despre ce vor și ce le place, indiferent de opinia unuia sau altuia. E treaba lor ce colaborări au și cum aleg să promoveze un produs. Cititorii apreciază sinceritatea, finețea și conținutul de calitate. Cred că și ei sunt sătuli de tot felul de discuții și certuri în online. La fel cum și noi suntem sătui de atotștiutori Dar cum nu fac eu disciplină pe aici, vă las cu gânduri bune.

 

Related Post

6 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

en_USEnglish
en_USEnglish