Da, mamă, sunt cel mai bun corporatist!

E plin peste tot de public speakeri pe dezvoltare personal. Unde dai un click sau întorci capul primești un: 

“Vrei să înveți cum te poate afecta stima de sine? Vrei să înveți cum să îți dezvolti inteligenta emotionala? Vrei să înveți care sunt acele elemente care te vor transforma într-un *corporatist perfect*?
Profită și înscrie-te acum! Profită acuuum! Nu rata ocazia, #băprostule!- De acum o să fii mai bun!” 

Scoți din buzunar o grămadă de bani și stai 1 oră sau 2 pe un scaun ca să te *dezvolți*. Da, sigur! Dacă te pune unul să strigi *Sunt Bun!* sau ce te mai pune să zici pe acolo și îți mai spune cât de importantă e cartea lui, sigur asta nu te va ajuta la ceva. Bine, poate dacă ești bărbat și vrei să scapi de gura soției tale, dar te asigur că ai și alte alternative: o bere cu băieții unde îți vor aduce aminte cât de tare erai în liceu când umblai cu gagica de la 10B. Doar ea, soția ta- și ea corporatistă, se va lauda la cafea cu prietenele ei că are un soț minunat- ca un câine! Sau ești corporatistă și vrei să vadă șeful că îți dai check-in la nu știu ce conferință de dezvoltare a angajatului.  

Poți să o suni pe maică-ta să îți zică la telefon că are cel mai bun copil din lume, face cât 2 ore de plictiseală. Știu, nu pleci cu un pix și un pliant acasă, dar poți face o scenă ca în filmele americane la Unirii:

*Zi-mi că sunt cel mai bun corporatist!*

*Ești cel mai bun!*- zice maică-ta, în timp ce mestecă prin carnea pentru chiftele.

*Da, mamă! (sunt beată)* să revenim: *Da, mamă! Sunt cel mai bun! Și o să mă trimită într-un team-building alături de corporatiștii mei!* Și te aud vreo 20 de oameni grăbiți, care probabil te vor și înjura, dar, hei, tu ești cel mai bun! Asta zice maică-ta și nici măcar nu-i dai bani și nici nu îți umple newsfeed-ul cu evenimentele pe dezvoltare. 

*Ești cel mai bun…mai vrei ceva?! Hai că am treabă!*- doar e maică-ta, femeia are treabă, e casnică, nu corporatistă, trebuie să o înțelegi.

Poate nu o să decurgă conversația așa cum îți dorești, pentru că, vezi tu, maică-ta poate nu e cel mai bun om care să te motiveze, dar măcar știi că nu-i vezi zâmbetul fals și dinții albiți- tipului de pe facebook, care te invită la conferințele lui, să îți ia banii. Pardon, să îți arate drumul câtre succes și cum poți crește profitul corporației tale. Acum ceva timp am scris un articol despre tot un fel de corporație producătoare de endorfine și fericire peste tot- acolo mâncai și slăbeai. Nu mă repet. Nu îmi plac corporațiile și nu cred că o să lucrez vreodată într-una. Mint! Nu cred că o să fiu vreodată acceptată într-una! Și nici nu o să merg la vreun interviu de angajare pentru vreun post. 

Nimerisem greșit la un moment dat în cadrul unei conferințe o tipă de la Resurse Umane din cadrul unei cunoscute multinaționale din România, eu nu auzisem de ea, spunea cât de încântată e de colegii săi de la muncă. *Ba mai mult: doi chiar s-au căsătorit! (wow) Iar eu pe lângă munca alături de echipa mea minunată din cele 10 ore, îmi place să…să ascult muzică.* Oh, cât de profund… La sfârșit ne-a întrebat ce carieră ne-am ales. *Orice, dar nu o corporație!* Mi-a zâmbit, dar în gândul ei sigur m-a dat afară, în șuturi. 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

en_USEnglish
en_USEnglish