De ce urăsc Institutul Oncologic din București

De 5 ani tot umblu prin Institutul Oncologic din Cluj și de 3 ani în cel din București. Știu spitalele ăstea mai bine decât metroul. 

Săptămâna asta am avut parte de prima intervenție chirurgicală în Institututul Oncologic București și sunt profund dezamagită de cadrele medicale și serviciile sanitare oferite, comparativ cu cele din Cluj. 

Puteam să merg la Cluj și să nu îmi scriu nervii pe aici, dar timpul nu mi-a permis să ajung acolo. Pentru orice control, injecție sau ștampilă trebuie să aștepți zeci de minute sau chiar ore întregi în fața unui cabinet. Da, este foarte multă lume și treaba merge foarte greu, dar cu puțină organizare și interes acest lucru se poate schimba. La fel e și când ești internat, asistenta vine să vadă dacă te zvârcolești de durere să îți dea ceva calmant sau să te trimită să îți iei rezultatele de la EKG/ Radiologie. Dar, hai, trimite-mă să îți iau și o cafea cu sonda după mine. Momentul dezamăgitor a fost acela în care am fost pusă pe masa de operație și a durat puțin timp să primesc anestezia, iar medicii să își facă de cap în corpul meu. Așteptam ca să primesc doar puțină atenție din partea asistentelor care se certau în jurul meu. Din cauza frigul și recunosc și a fricii mele, tremuram că o găină dezbracată din Tom și Jerry, iar ele nu știau la cine să împartă un caz de histerectomie. Mă bucur totuși că nu au încurcat pacienții între ei și au avut grijă să scoată ce trebuie. 

Secția de chirurgie e plină de femei trecute de 45-50 de ani, o asistentă de gardă și câteva infirmiere, iar medicii îi vezi la față, dacă ai noroc, dimineața. 

Problemele oncologice ale pacienților sunt tratate superficial. Nu același lucru îl pot spune despre Oncopediatria care se află în cadrul Institutului. Acolo lucrurile stau puțin altfel, iar cadrele medicale sunt mult mai dedicate. 

Poate nu toți medicii din IOB sunt la fel, nu i-am luat pe toți la rând, cu siguranță mai sunt și excepții. Sper asta!

În Cluj situația stă foarte diferit. Medicii vin la vizită de 2 ori pe zi (dimineața și seara), iar pe timpul zilei își trimit rezidenții la vizită. Stau de vorbă cu tine și îți explică tot ce se întâmplă pe toată perioada cât ești internat. Aici (la București) am văzut-o pe doamna doctor de două ori: înainte de operație și când mi-a zis că pot pleca acasă și să revin să îmi scoată ațele. Momentul perfect în care (trebuie) îi bagi niște bani în buzunar, că doar ești mulțumit și recunoscător că ai scăpat cu bine de bisturiu. 

Mă bucur totuși că operația nu a fost una mai complicată, nu de alta, dar cum îmi mai scriam eu nervii pe aici. 

Cu siguranță știti despre grămada de probleme ale sistemului sanitar din România și nu are rost să le înșir pe aici. Și cum se bagă saci de bani în Catedrala Neamului și în spitalele noastre bate vântul în rafturile care ar trebui să fie pline de medicamente și nu numai pentru pacienți. Pentru că e mai normal să aibă omul o icoană de aur și niște oase pe care să le pupe. Și e mult mai normal ca Arhi/Prea/Multi/Hiper/Super/ Fericitul să fie fericit până la capăt și oasele să fie pupate. 

Până atunci găsim și noi alte spitale în care considerăm că ne merge bine sau fugim pe la alții. 

#evaloarenațională

 

4 Comments

  • Emil Calinescu

    Mi-ai stricat starea de spirit cu postarea asta. Si nu din cauza problemelor sistemului medical, p-alea le stim cu totii, ci din cauza ca aflu de problemele tale 🙁

    Insanatosire cat mai grabnica, olteanco! :*

  • nail

    V-ati lovit de asistentele si infirmierele de la i.O.B. ? Mama este internata de ceva timp acolo, si le-am carat spaga intr-una, insa tot nu este de ajuns.
    In ultima vreme starea mamei s-a agravat, si asistentele insista sa stea cineva cu ea 24/7, lucru imposibil…si ilegal, daca nu il cere expres medicul specialist…se pare ca 200-300 lei pentru fiecare tura ar rezolva problema…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

en_USEnglish
en_USEnglish