Foto: Alex Mircea

Lasă-mă să îți vorbesc despre…iubire, așa cum nu am făcut-o niciodată. Știi când afli ce e iubirea? Atunci când vrei să fugi de ea și crezi că îți dorești altceva. Așa ne mințim în fiecare zi și uneori ne credem pe cuvânt. Spunem atât de multe minciuni pentru a răni și da, ne e mai ușor să fim răi. Ne e mai la îndemână. Dar și când realizezi ce ai pierdut, așa palmă grea primești.

Spune-mi de tine, cum ești?

Unde greșim în iubire? În momentul în care îți vezi toată viața alături de omul de lângă tine și crezi că ai dreptul să îi spui orice. Îl rănești, crezând că așa înțelege ce te deranjează. Greșim când uităm să ne bucurăn în fiecare zi unul de altul. Uităm să spunem „Mulțumesc” și „Te rog”. „Te iubesc” există și va exista mult timp. Se întâmplă să înveți mult prea târziu din greşeli şi începi să te schimbi. Dar ai grijă să nu fie prea târziu, cu toate că viața e plină de suprize şi dacă e să fie, te va aştepta şi peste ani. Aşa e iubirea- uimitoare!

Uneori e nevoie de pauze, mai lungi sau mai scurte, depinde de oameni. Perioadele în care reușești să pleci definitiv din tot. Sau fiecare zi devine un mic haos. Crezi că dacă timpul trece, el vindecă- nu. Minciuni. Timpul nu vindecă nimic și pe nimeni. Tu doar te obișnuiești…

Uneori iubim atât de mult, dar suntem prea orbi să realizăm cât de mult înseamnă persoana de lângă noi, atunci când o avem alături. Așa suntem noi, oamenii- superficiali, egoiști, orgolioși. Credem că totul ni se cuvine și că mereu avem dreptate. Nu, doar ne e frică de noi și ne e frică să nu suferim. Nu ne cunoaștem, strângem frustrări și frici pe care nu știm să le îndreptăm la momentul potrivit. Iar toate acestea au rănit şi pe cel de lângă noi. Îşi dorea să fii ca la început, dar între timp v-ați cam pierdut pe drum, ați uitat să construiți. Peste tot apar probleme, dar se întâmplă să nu mai avem energia să rezolvăm. Poate într-o zi o să aveți, dar trebuie să vă schimbați amândoi.

Iubirea se completează, așa îmi spunea cineva. Îmi place să ascult povești de dragoste, să aflu cum s-au întâlnit oamenii, cum erau înainte ca ei să se cunoască. Iubesc să povestesc despre cum l-am cunoscut. Cred cu tărie că momentul în care întâlnești aceea persoană este chiar atunci când nu te aștepți, dar ești echilibrat și sufletul îți e pregătit. Așa începi să iubești. Iubești în timp, nu deodată. Și tot în timp începi să te obişnuieşti cu lipsa celuilalt, așa mi s-a spus.

Iubirea așteaptă și izbucnește- de zici că e îi la ciclu. Pe zi ce trece ai pretenții tot mai mari de la cel de lângă tine, de parcă sunteți aceeași persoană. Binele tău e și al omului de lângă tine, iar răul vă doare pe amândoi. Oferă-i libertate, respectă-i timpul și visele.

Perioadele de pauză sau perioada după despărțire și fermitatea cu care spunem „pleacă!” -schimbă oamenii. Și nimeni și nimic nu o să poată să înlocuiască absența celuilalt. Unul o să tacă, altul o să lupte. Apoi amândoi o să tacă. Grea o să fie revederea…

Aveți timp unul de altul, construiți și iertați. Comunicați și iubiți-vă. Nu renunțați la oamenii cu care vă vedeți alături și la 80 de ani. Cunoaște-l pe cel de lângă tine înainte să începi un drum în viață alături. Dar în același timp, nu îți fie frică să iubești, sunt povești pe care nepoții tăi o să fie curioși să le afle.

Și da, am scris despre iubire.

 

Foto: Madas

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *