Despre Orgoliu

Despre Orgoliu

 

Ce urăsc cel mai mult la oameni? Orgoliul! Din toată ființa mea. Nu urăsc omul, ci orgoliul lui. Orgoliul care ne împiedică să ne iubim semenii. Care te costă atât de mult în timp. Când crezi că ai dreptate, fără să îl asculți pe cel de lângă tine, tu ești singurul care are de pierdut. Te va costa dragostea și fericirea.

Când ești orgolios înseamnă că nu te cunoști pe tine. Orgoliul nu te va lăsă niciodată să îți vezi și greșeala ta. Sau să îți ceri iertare. Și tu ai greșit! De ce crezi că omul de lângă tine îți spune că nu ai făcut ceva bine, ai răbdare și ascultă-l. Îți spune acele lucruri pentru că ține la tine, nu ca să te înjosească. Pentru că îți vrea binele!

Orgoliul te face să îți fie frică, nu te lasă să vezi cu adevărat cine e lângă tine. Cred că orgoliul uneori se declanșează puternic la un moment în viața unor oameni. Un câștig de bani, un loc mai bun de muncă sau o creștere în funcție. Dar cu toate ăstea, nu uita de unde ai plecat. Și dacă cineva te-a ajutat să ajungi la acel punct, oferă recunoaștere. Pentru că din nou, nu degeaba ai fost susținut. Ascultă și înțelege și adevărul celuilalt. De ce spune lucrurile ăstea? Nu șterge cu buretele și te pune pe tine pe primul loc. Știi vorba aia…roata se întoarce? Oh, am simțit-o și eu de multe ori pe pielea mea. Chiar și acum.

Când eram copil aveam prostul obicei și spuneam Da, știu!. Și nu o făceam cu răutate, ca să nu ascult lucrurile mai departe, ci ca să dau de înțeles în aceea discuție că știu despre ce e vorba. Am stat și analizat momentele mele în care am dat dovada de orgoliu. Nu îmi place să mi se spună tu nu poți, nu ești în stare, nu ești bună, nu ești potrivită, atunci apare ambiția și fac cumva să demonstrez că pot. Orgoliu? Încăpățânare? Vreau să fie ca mine, dar pun în balanța și partea celuilalt. Și recunosc atunci când țin cu dinții să fie ca mine, dar apoi se dovedește o adevărată greșeală. Știu să spun am greșit, iartă-mă.  Și asta am învățat în timp. Oamenii au nevoie de sinceritate, au nevoie să te deschizi în fața lor. Dar nu face asta în fața oamenilor în care nu simți că poți avea încredere. Poți fi dezamăgit!

Știu! Ai putea foarte ușor să îmi spui că sunt capricioasă, simandicoasă. Dar oamenii aceia și-au dorit să mă cunoască mai mult decât să se uite la cum arăt sau ce postez pe Facebook? Eu am lăsat să mă cunoască? …depinde de oameni. Dau din mine ce și cui doresc. Par o femeie foarte rea atunci când nu zâmbesc și nu sunt drăguță, dar simt atunci când nu e nevoie să o fac. De ce să mint? De ce să mă înconjor de oameni care nu îmi oferă energie pozitivă. Nu îi mint pe ei, ci pe mine. Urăsc minciuna. Spune-mi că nu îți place de mine în față și nu altcuiva, pentru că lucrurile se află. Mă urăsc pe mine când mint. Simt cum mi se adaugă un bolovan pe suflet, ce trebuie să îl car după mine pe Everest. Și da, totul se află mai devreme sau mai târziu. Ai curaj!

Nu îmi place să iert o dată, de două ori, iar greșeala celui de lângă mine să se repete, chiar dacă știe că aveam încredere în el. Atunci pun stop ferm. Și dacă vorbim de iubire? Nu știu…se pare că am iertat.  Cu toate că mi se pune orgoliul pe umărul stâng și îmi zice nu, Diana!  Dar cred în iubire, în măreția ei și lupta pentru ea. M-aș risca din iubire?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *