Uncategorized

Episod 1. Pregătirea și Prevenția- Povești oncologice

 

Draga mea, dacă ești într-un Institut Oncologic și te apuci să îi povestești prietenei tale, o altă vacă, că nu ai putea să trăiești fără sâni, că ai arăta groaznic sau că nu înțelegi cum unele pot să facă asta, am un sfat pentru tine: Caută în grajdul de unde vii o sfoară și hai, la treabă! Are rezultate nemaipomenite pentru noi! Scăpăm de o proastă!

Viața e frumoasă!

Eu îmi iubesc viața și aș renunța la orice să am o viață lungă și sănătoasă. Chiar și la perechea de sâni generoși pe care o am. Ce? Nu aș putea prezenta emisiunea fără sâni, la ce față am, mă îndoiesc. Îi pot înlocui și sigur ar arată ok. Nu m-ar mai angaja nimeni dacă nu aș avea sâni? Nu aș mai fi #iubităderocker sau ce? Ăstea sunt niște scuze!

De ce zic asta? Pentru că aș renunța la orice organ și nu aș plânge după el dacă aș știi că e bolnav. Dacă doar așa pot să fiu sănătoasă și să trăiesc mai mult, nu-mi pasă! Renunț cu drag!

Dar de fapt…de ce zic asta? Pentru că mi s-a întâmplat de multe ori să văd femei suferind enorm după un sân, un ovar sau uter și nu puteam să îmi explic de ce. Da… înțeleg că unele dintre voi nu sunteți pregătite la 90, 75, 60 sau 40 de ani să faceți asta și vă e greu. Bine, de fapt nu înțeleg! Plângi o oră, nu 3 săptămâni sau un an, dar trebuie să treci peste, să înțelegi și să accepți. Dacă vezi că starea de supărare continuă, trebuie să mergi la un pshiholog sau să cauți ajutor. Da, e o dramă pe care trebuie să o învingi și să îți scrii povestea.

Am 23 de ani și oricând, aș renunța la un organ bolnav. Da, îmi iubesc sânii, cum și tu îi iubești pe ai tăi, dar asta înseamnă o viață mai lungă. Nu vreau să se spună despre mine *A murit de tânără…*. Vreau să se știe toată lumea că am fost cea mai iubitoare bunică și am murit la fel ca străbunica mea, de 97 ani, fără niciun rid pe față. Că am fost o femeie puternică și frumoasă (chiar și fără sâni)! Bine că am și fund! Altfel era așa trist… glumesc.

De ce să aștepți? Cancerul nu trece de pe o zi pe alta. A, da…prin tot felul de conspirații și *Poate cu voia lui Dumnezeu*…nu, nu trece. Cancerul evoluează și în multe cazuri destul de rapid. Dacă îmi spui că i-au depistat nuștiucui un cancer (sper că știi ce e ălă), a luat nu știu ce plantă și apoi s-a vindecat, opresc din start discuția cu tine. Nu cred în plante minune sau nu știu ce siropuri. Cred în pshihic puternic și în chimioterapie 50% pentru tratarea cancerului. Nu aștepta să treacă, dacă ai aflat că nu ești într-o situație prea bună, caută și fă ceva! Nu sta! Nu crede în prostii! O să fie prea târziu…

Știu că doare, știu că e trist și știu că sunt prea directă. Iau situația așa cum este, nu-i dau cu roz și nici cu parfum. Situația e nasoală, dar tu, femeie, ai grijă de corpul tău! E singurul loc în care te afli cu adevărat.

De unde și până unde mi-a venit mie ideea să scriu despre asta? Urmează și episodul 2. De fapt… e jurnal ce se va întinde pe câteva luni de acum înainte. Am nevoie de el ca să fie aici și am multe motive pentru tot ceea o să scriu.

Unii probabil v-ați aștepta să fiu mai sensibilă la subiectul ăsta. Ei bine, sensibilitățile ăstea mi le păstrez pentru mai încolo. Pentru astăzi atât am avut de oferit.

Sănătatea e importantă! Nu contează cât costă! 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *