Oamenii tăi ce povești au?

Foto: Lucian – fotografibucuresti

M-am oprit pentru câteva ore din toată agitația din ultima perioadă. Oare am vreun articol pe blog, în care am scris că stau pur și simplu în pat, mănânc și mă uit la seriale? Da? Nu! Ei bine, aveți aici una dintre cele stresate persoane – dacă nu stau eu și analizez toate mărunțișurile, nu mă simt bine. Dacă aleg să fac un lucru, păi îl fac! Și da, acum am o perioadă destul de agitată – mă cam sperie visul/ planul pe care îl am, dar nu e prima dată când o iau de la 0.

Crede în tine.

Da, am zis “stop!”, am închis toate tab-urile cu tot felul de legi și acte. M-am uitat doar puțin în urmă, nu îmi place să stau prea mult acolo.

Ce an am avut! Dar în regulă, aș putea să o iau de la capăt, nu mă plâng! Aș face aceleași alegeri și  decizii -chiar dacă ar fi greu. Și da, știu că și tu ești aici. Aș spune aceleași lucruri, pe același ton, în aceeași zi. Nu doar pentru mine a fost cea mai potrivită decizie. De asta facem greșeli, să învățăm din ele. Am 24 de ani și o sufragerie întreagă de probleme. Regrete? Nu pot să vă mint, sunt câteva, dar pot să dorm noaptea cu ele.

Cred că am luat una dintre cele mai mature decizii din viața mea anul ăsta. Și nu, nu sunt genul ălă de femeie care a realizat că e mai bine singură și se bucură de Edith Piaf și un rose seara. Are blog și își scrie dramele, cât de tare și fericită e cu singurătatea ei. Ah, nu! Știți voi, am doi părinți care se iubesc de 26 de ani, e normal să îmi doresc şi eu ce au ei. Pentru că da, vorbesc despre exemple!

Exemplele pe care le primim încă de la cele mai fragede vârste, ele ne conduc în viață. Chiar dacă nu vrem, preluăm de la cei din jurul nostru din comportamentele și valorile lor. Mai ales de la părinți, cu ele creștem, după ele facem majoritatea alegerilor.

Am avut norocul să cresc și să mă dezvolt printre artiști – pictori, actori. Nu, nu mă refer la părinții mei, ei munceau destul de mult, așa că îmi petreceam timpul alături de oameni murdari de verde și miroseau a ulei. Ei erau prietenii mei. Vârsta nu conta, pentru că poveștile lor erau întodeauna fascinante.

Anul ăsta mi-a adus atât de mulți oameni – la care am renunțat sau care mi-au zâmbit după ani și ani.

Știi ceva? Ai avut parte de o dorință împlinită după mult timp după ce ți-ai pus-o în gânduri? Și mă refer la ani. Ai observant că oamenii se întorc? Oameni cu care în trecut ai schimbat 2-3 vorbe, dar revin peste ani și încep să facă parte din viața ta. Da, știu, te cam iau prin surprindere toate acestea și te întorc la momentele de mai sus –  în care te uiți în urmă și te gândești: ce a fost în capul tău?

Hai, zâmbește! Toate lucrurile se întâmplă cu un motiv. Oamenii vin și pleacă. De ce? Ca tu mai târziu să ai povești de spus. De asta sunt oamenii, să povestim despre ei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *