Urăsc să spăl vasele

Nu cred că am avut vreodată vreun titlu mai sugestiv în ceea ce urmează. Scriu asta după ce am spălat o grămadă de vase. Vase pe care eu le-am murdărit ieri, în timp ce am gătit varză călită și friptură cu cartofi. Sunt în stare să nu fac nimic de mâncare, știind că am vase de spălat. Uite un motiv de ce nu prea invitam oameni pe la noi. Aș fi în stare să îi pun să își spele vasele după ce mănâncă. (ntz, ntz cred că am făcut asta deja).

Ieri am ars varza și am mutat-o în 3 oale. Varză călită cu cea mai bună carne de la oală. Ar fi ieșit o nebunie! Pe lângă ăstea s-au mai adunat vreo câteva farfurii, toate furculițele și cuțitele din bucătărie și tava mare. Cât am frecat la tavă? Cel puțin 10 minute! S-au prins cartofii și nu am pus apă în ea să se înmoaie din timp.

Oh, să nu revenim la discuția Cât de prost gâtesc. Mihai zice că fac mâncare gustoasă (semăn cu mama), numa că ard oalele rău și asta nu-i prea convine. Mereu răspund cu: Avem oale de proastă calitate! Aragazul nu e bun! De unde!? Eu chiar ard mâncare!

Bun! Am spălat toate vasele, plus curățenie generală în bucătărie și am zis: Gata! Trebuie să scriu despre faptul că urăsc cu toată ființa mea să spăl vasele! Nu e lucru pe lumea pe care să nu urăsc atât de rău. Să mă repet: Urăsc să spăl vasele. 

Când stăteam singură aveam o 2 farfurii, o furculiță, o lingură și un cuțit și o cană. A, da…am spart o farfurie la un moment dat și am rămas doar cu una. De ce atât de puține? Dacă trebuia să mănânc, era musai să le spăl. Rezolvam asta ușor. Nu mâncam! Mama insista să îmi mai trimită. Dar refuzam de fiecare dată.

Acum stau cu Mihai și încerc să îl mai mituiesc cu: *Cine se scoală ultimul de la masă, spală vasele!*, *Ai băut aseară, speli vasele!*, *Eu șterg praful, tu speli vasele!*. Eh, după vreo 3 luni de relație și-a dat seama că nu prea spăl eu vasele. Bine, acum știe că de fapt urăsc să le spăl.

Mai avem și discuții:

-Hai, Diana, să mănânci!

-Nu!

-Spăl eu vasele…

-OK! Vin!

MjAxMi04OGExZWNkNWE3ZjVjYmMz

 

Și totuși, de ce urăsc atât de tare să spăl vasele?

Când eram mică mereu când mă certa bolșevica, mă punea să spăl vasele. Crimă și pedeapsă. Al treilea Război Mondial. Dramele Dianei. Toată suferința mi se scria în acele momente. Mai pe scurt cearta cu mama= spălat vase. Probabil și mami urăște să spele vasele de mă punea pe mine. Vai, ce pedeapsă!

Când știu că am o farfurie nespălată, mă gândesc la un Cerber care mă așteaptă în bucătarie. În momentul în care se strâng mai multe, se derulează un film horror în mintea mea. Îmi ia atât de mult timp să mă conving că pot să le spăl. Mai că mă dau de ceasu’ morții doar, doar să nu le spăl. Partea bună e că atunci când curăț la ele nu mai simt ura și dorința de a termina mai repede.

 

MjAxMy05ZWE1ZmJjODY1MWJkYWQ1_5106dcb96a367

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

en_USEnglish
en_USEnglish