Cum am slăbit 17 kg în 2 luni?
Ce mai faceți, dragilor? Mai cu una, mai cu alta, eu abia acum m-am ridicat de la masă. Sincer vă zic! De pe 23 decembrie până acum, m-a uitat Dumnezeu cu furculița mână. Și la 1 metru și o speranță, se vede fiecare lingură de piftie și prăjiturică, mâncate fără regret. A, stai, credeați că sunt înaltă? Sâc! Pe Facebook toți suntem niște minunați, fabuloși, cu vieți perfecte.
Așa că mă simt ca o purcelușă după sărbătorile ăstea. Mai, mai că mă rostogolesc prin casă. Dacă anul trecut îmi turnam dramele pe aici, anul ăsta a început…dormind. Zici că m-am născut obosită. Bine, hai, las gluma de o parte. Vă povesc una, alta și mă întorc la ale mele. Dacă tot m-am făcut șefă de anul trecut, să vezi câte idei pe capul meu.
Întrebarea anului trecut a fost *Cum ai slăbit, Diano?*. Eee, nu că m-ar fi deranjat, creștea inima în mine. Însă a fost întrebarea la care tot evitam să răspund atunci, bine, nu e ca și cum, acum povestesc lejer. Nu vă mint, am fost o purcelușă de 73 de kg. Bine, o să fiu la fel dacă o să fac aceleași greșeli din trecut. (Pfff, ce motivațional… nu sunt un om care să se țină de un program strict, dacă îmi e foame, uit că îmi place să port să strâmt și pe scandal) Și nici aptitudini de speaker motivațional nu am. Mă știu de la cursurile pe care le țin, le zic cursanților numai părțile nasoale, apoi mai dau câte un gram de bine.
*Ai slăbit, ce bine arăți!* Adică ce? Când eram grasă, nu eram frumoasă? Mă, ai văzut ce ochi am? Nici nu te mai uiți la șunculițe de ei! Ah, e o tipă în online (bine, sunt o grămadă, da’ ea mi-a sărit în feed) care susține că femeile grase trebuie să se iubească și nu trebuie judecate. De unde vine asta? Aveam niște depresii și anxietăți la 73 de kg, de ai fi plâns lângă mine. Atât de complexată de cum eram și habar nu am aveam, ce vrea corpul meu de la mine. Când mergeam în cabina de probă și vedeam că 40-ul abia îl trăgeam pe fund, mă apucau tragediile. Mergeam acasă, iar seara, purcelușa de mine, uita că ciocolata se pune pe fund. Hai, mă!
Vedeți? O tot dau la întors? Și sigur voi ați intrat, să aflați de vreo dietă minune (unii dintre voi), prin care am dat o parte din fund jos, pe care să o începeți de mâine. Nu? Am zis o parte, că Doamne Ferește să fi rămas fără fund! Totul până la fund și sâni! Am și eu fixurile mele. Braziliancăăă.
Puțini dintre oamenii mei știu care a fost motivul din spatele celor 17 kg, să îl scriu și aici? Nu am inel gastric, nu am ținut diete, nu m-am apucat serios de sport și nici pe pastile nu m-am dat. A fost cald, am ținut perioade scurte de waterfasting și am scăzut caloriile (implicit mâncarea). Nu am vrut să fac asta, s-a întâmplat pur și simplu. Adică nu am mai mâncat la fel de mult cum o făceam. S-a întâmplat. O schimbare radicală.
De fapt, sunt momente în viață, în care lucrurile nu stau așa cum îți dorești. Atunci apare…
…apare tristețea, zile în care te hrănești doar cu gânduri. Și da, ai aflat motivul. În spatele unor povești faine pe care online-ul ți le pune pe tavă, atunci când dai scroll, pot fi zile de amărăciune. Dar aveam nevoie de tot, de absolut tot! Atât.
(Pentru că acele zile, mi-au adus ce am acum. Și-a meritat pe deplin.) – Îmi întorc privirea: o dată la 7 ani se schimbă norocul. Din 7 în 7 ani “Palatul de destramă” , cu energie și fiecare cu Dumnezeul lui.
Waterfasting? Da! A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o pentru corpul meu. Nici nu am știut că dacă nu mănânc, corpul meu se bucură de asta. Credeam că îi fac rău, dar nu schimbam asta, pentru că nu puteam/ doream/ simțeam nevoia să mănânc. Apa era tot ce corpul meu îmi cerea. Nu am știu că există waterfasting și nici de beneficiile sale. Un Post Negru, pentru corp și minte. O metodă despre care nu o să scriu și nici motivul pentru care consider că este benefic pentru corpul meu. Uite la asta, scrie despre înfometare. Nu, nu pentru că slăbesc, nu are legătură. E mult mai mult de atât. O provocare. Un alt aspect ce a contat foarte mult și l-am realizat recent: Timp de 3-4 luni nu am mâncat absolut deloc zahăr. Recent am început să fac asta. Și se vede.
17 kg a însemnat să scad de la numărul 40 (42) la 34 (chiar și 32). 56 kg a fost greutatea în care m-am simțit cel mai bine, însă vreau să ajung la mai puțin de 50 kg. Acum nu mai e așa ușor. Mi-am revenit complet! Nu îmi mai hrănesc corpul cu speranțe și iluzii. Superfecială? Kilogramele contează? Da. Una e să dansezi pe mese și să faci twerking cu 73 kg, alta e cu 56 kg. Glumesc…dar contează. Nu pentru cei din jur. Pentru tine, pentru sănătatea ta și felul în care te privești în oglindă. Ziceam de dans, da, și el m-a ajutat să slăbesc.
Da’ să știți că eu chiar mi-am dat interesul, ca ăsta să fie un articol educativ. Sau măcar să aflați ceva de la mine. Că de învățat – nici nu se pune problema. Așa că *Diano, cum ai slăbit?* – nu are răspuns în sala de sport. Poate doar în farfurie, dar nici acolo.
Dar, purceluși și purcelușe, oameni dragi – așa cum sunteți, sunteți minunați! Și nu uitați că orice gând sau acțiune negativă, se întorc înapoi. Oferiți iubire și bunătate celor din jur. Și dacă aveți o gogoasă, dați-o la altul!
Cu sarmale și boeuf,
17 Comments
Pandrea Florina
OMG, love your style! Am savurat fiecare cuvintel si ma bucur ca n-ai dat toate detaliile. Acum am despre ce sa citesc tonight 😀
Denisa
Felicitari pentru reusita! Am simtit in articolul tau tot felul de sentimente, de la tristete, la sarcasm si voie bune. Mi-a placut mult! Si chiar daca toata lumea pare fericita si implinita pe retelele sociale, nu e chiar asa frumoasa si realitate ?.
Luca Raluca
Felicitari pentru aceasta initiativa! Ma bucur ca exista oameni ca tine!?
UrbanStory
Pana la urma aceasta scadere in greutate ai reusit s-o obtii doar prin lipsa de zahar si cat mai putina mancare?
ellafairytale
Am avut si eu momente de genul, mai ales cand doresti sa slabesti si parca si aerul te ingrasa. Important e sa inveti sa te simti bine in pielea ta.
Butterfly
Eu am comentat pe blogul unei bloggerite care avea la un moment dat in jur de 80-90 de kg si mi-au sarit “fanii” ei in cap asa ca de cele mai multe ori prefer sa ma abtin, fiecare isi traieste viata cum vrea. As vrea si eu sa renunt la zahar cel putin cateva luni dar nu am reusit sa iau aceasta decizie pentru ca iubesc prea mult dulciurile desi in ultimul timp am mai reununtat la ele. Felicitari pentru efort, stiu ca nu este usor
Natalia
Foatte frumos articolul si esti foarte haioasa. Daca vrei, poti! Pentru tine, caci prima data parerea ta conteaza. Te pup
Daniela Oţet
Nu pot decat sa ma bucur pentru tine ca ai reusit sa scapi de acest kilograme. Uneori si eu trec prin stări de genul si slăbesc, involuntar si nu tare ar fi nevoie
Mirela
Eu cred ca tin water fasting by default! Sunt zile in care nu simt nevoia sa mananc ceva. Pur si simplu! Probabil de asta am ramas la 47 kg de cand ma stiu :)). Dar e foarte tare sa aflu ca exista o metoda chiar asa.
Gabriela
Ma regasesc in articolul tau. Mai putina macare, mai buna si mai multa apa. Eu, in principiu, nu prea sunt fana a carnii si a dulciurilor cu foarte mult zahar (prefer alea de casa), si asta m-a ajutat in obtinerea rezultatelor. Eu cam intr-o luna si jumatate am slabit 5kg si ma simt minunat.
Felicitari pentru rezultat!
Raluca Brezniceanu
Autofagia este un proces natural al organismului de a curăța materia celulară rea care este construită în corpul nostru. Este un sistem important pentru eliminarea multor boli, inclusiv prevenirea dezvoltării cancerului. Bafta, sa ajungi la cele 50 de kilograme cat mai repede!
Irina
Felicitări! Foarte frumos articolul.
Catalina Coman
Waw. Asta da reușită! Ma bucur pentru tine. Apropo, stilul tau de a scrie e delicios 😛
Claudia's Choice
La mine nuba functionat niciodata. Cel mai bine merge mancarea sanatoasa.
Simona Miritescu
Felicitări pentru articol! Keep up the good work!
Pingback:
Alexandra
Buna eu am slabit cu un Complex ( Tratament) pe baza de Capsule, am slabit 14kg in 2 luni de zile pentru mai multe detalii gasiti aici: http://complexul-dietonus.ml