De ce am ales să am firma mea? LORD - riscuri, bani și timp

La sfârșitul anului trecut am luat decizia de a-mi înființa propria afacere. Alegere făcută după câteva colaborări și asocieri total nepotrivite, înțelegând ce îmi doresc cu adevărat și spunându-i mamei: De ce m-ai crescut așa? Nu puteai să mă înveți să fiu mai…supusă.

Story: La 12 ani un profesor mi-a spus: Diana, în viață trebuie să faci ce îți place. Eu o să mă întorc într-o zi la pictură. Până atunci LORD Academy.

De ce am ales Lord, la 24 de ani?

Nu îmi place să muncesc pentru alții. Știu, motivul ăsta poate părea absurd, însă nu îmi place să știu că din ceea eu fac/ produc eu, alții se bucură de avantajul financiar. Dacă produc de 2000 euro, vreau să vină toți în buzunarul meu, bine lăsând la o parte taxele și impozitele. Și de ce să muncesc pentru alții, când pot să muncesc pentru mine?
Vreau să aleg eu cu cine, când și cât vreau să muncesc.
Nu îmi plac șefii.
Nu îmi plac colegii. Asta poate sună ciudat, îmi place să lucrez în echipă, însă prefer să nu. Ori face lumea cum vreau eu, ori nu fac nimic. Sunt nașpa, știu. E o gândire (poate) greșită, dar așa am fost de copil. Mereu mi-au plăcut proiectele individuale și multe alte exemple.
Am riscat și a fost cea mai bună decizie! Îmi place să risc. Și 24 de ani e o vârstă la care pot să o iau de la capăt oricând, nu?
Timpul meu și programul de 8 ore – pe care îl urăsc! Deci nu. De când am firma se întâmplă să muncesc şi 12 ore pe zi. Înainte, după 4 ore nu știam cum să plec mai repede. Mă plictiseam, chiar dacă îmi plăcea ceea ce făceam.
În niciun loc de muncă nu puteam face, ceea ce fac acum!
Vreau bani, mulți bani! Da, îmi place să fac bani. 1800 de lei pe lună nu îmi ajung de o geantă, pantofi și o masă în oraș.
Dacă alții pot, eu de ce nu aș putea?
Pentru că LORD. Mi-am dorit de ceva timp ca afacerea mea să se numească LORD – zis și făcut!

The last one: Pentru că în copilărie, când eram întrebată ce meserie vreau să am…meseria dorită nu se află în COR-uri.

După nici o lună de la înființare, LORD are două proiecte, are de gând să angajeze oameni în curând, iar eu încă învâț cum stă treaba cu taxele și impozitele, ca să nu mă trezesc cu Anaful la ușă. Eh, mă bucur că am ales un contabil care îmi explică cum stă treaba. Eu îmi prind urechile în termeni de contabilitate sau economie, dar înțeleg ușor- ușor.

Până la 24 de ani, am fost de 3 ori angajată cu acte (Prezentator TV) și câteva contracte de colaborare. Am făcut parte din câteva echipe, am lucrat în televiziune, case de producție și tot felul de internship-uri. Nu pot sta concentrată 8 ore pe niște task-uri, dintr-un birou cu o frunză pe birou. Un enorm respect pentru cei care pot face asta. Acum scriu articolul ăsta din Starbucks, nu am bani mai mulți în portofel pentru că fac asta, ci e un moment de relaxare pentru mine.

În decembrie eram foarte stresată în ceea ce privește decizia firmei: Și acum ce naiba fac cu viața mea? Am ales să îmi fac o firmă pentru care plătesc și dacă respir? – Atunci am luat o pauză. Ok, ce fac? Am pus pe foaie tot ce înseamnă LORD și ușor, ușor veneau ideile. Cum? Oare o să reușesc? Normal. Important e ca visurile tale să te sperie, dar să te îndrepți spre ele cu pași mici.

Nu știu la ce nivel va fi LORD peste un an, dacă o să pot să vorbesc de numărul de angajați, cifră de afaceri sau dacă o să aleg să rămân în România. Sunt curioasă cum va fi, însă cum scopul firmei e să faci bani, eu la sfârșit de lună trebuie să trag o linie: CÂT TIMP AM INVESTIT / PIERDUT / CÂȘTIGAT!

Pentru că în toate aceste ecuații, tot ce este important este TIMPUL MEU!