III Timp
Ne-am învățat. Ne știam mâinile și ochii.
Luni aprindeam lumini în suflet. Marți zâmbeam la ora 7. Miercuri rezolvam probleme. Joi zâmbeam. Vineri nu dormeam. Sâmbăta mirosea a prăjitură. Duminica scuturam cearceaful.
Azi oceanul.
Să îmi spui poveștile noastre. Să nu le uiți. Obișnuim să ne uităm trăirile recente. Trec anii și sufletul le aduce înapoi, atât de pregnant. Sfâșietor ni se îmbolnăvește sufletul. Dorul.
Dorul de oameni, de momente, de timp.
Sau să fim oare atât de norocoși și să zâmbim când ne întoarcem la locurile în care obișnuiam să fim.
Îmi apare în față strada cu tei. Micul restaurant cu aer franțuzesc de la Eroilor. Și serile noastre de vară. Supă și paste.
Plimbări cu gândurile noastre. Filmele la care mereu adormeam.
Dorul de oameni. Dorul de noi. Fiecare om plimbat în viața noastră are un “eu”.