Povești pe piele #SkinNovels

Străbunica

Am avut parte de ea câțiva ani. O femeie cu părul lung și grizonat, mâini muncite, iar seara îmbrăca rochia de noapte albă. A avut grijă de mine până prin ’97, atunci când mama mă lăsa în Sat. Zona cu multe case din Ostroveni, Rm. Vâlcea, la 10 minute de unde stăteam.

Străbunica, din partea mamei, s-a stins fără niciun rid pe față. Grijă. O femeie frumoasă, cu ochi mari și albaștri. Mai multe nu îmi amintesc. Dar pielea ei mi-a rămas întipărită în minte, a devenit, în timp, dorința mea. Semăn cu ea, cu mama.

Străbunica nu se învârtea printre rafturile magazinelor, pentru a alege cea mai bună cremă pentru eliminarea ridurilor fine și netezirea pielii. Nu avea cremă pentru orice problemă a pielii.

Avea un singur produs: săpunul de casă. Îmi amintesc perfect mirosul și textura lui. Mama mereu ținea în baie un astfel de săpun. Untură, sodă, sare și plante uscate, erau câteva din ingredientele ce îi curățau pielea. Probabil, în tinerețea ei, cremele erau înlocuite de infuziile cu ceai.

El

Nu are rafturile pline de creme și loțiuni. Însă deodorantul sau parfumul sunt doar ale lui. Miros puternic, aromă masculină, ce îți rămâne în minte toată ziua, după ce dimineața v-ați îmbrățișat de *la revedere*. Lemnos, proaspăt, fresh sau dulce.  Un miros cu personalitate, o cheie a antitezei: libertate și dependență.

Acest miros devine un regat de amintiri. Închizi ochii și o ploaie de gânduri, cu el, încep să apară. Un sentiment unic și de neînlocuit. Iubirea. Momentele prețioase când le trăiați doar prin mângăieri și emoții. Pielea lui și mirosul te-au cucerit.

Pielea. Ai explorat-o de fiecare dată centimetru cu centimentru. I-ai cunoscut povestea datorită curiozității tale. Cicatricile le-ai atins cu grijă și ți-ai dorit să le vindeci.

Două povești. Grija și mirosul. Cele două se reunesc și se îmbină ca într-un puzzle: grija pentru piele și amintirile cu el, ingrediente oferite de natură și îmbrățișările lui. Dark Grey .

__________________________________________________________________________________________________________________________

De copil mi-am văzut pielea ca o prioritate. Cremele pe față erau nelipsite și nevoia mea de a cunoaște cât mai multe despre ele. Semne adolescentine se vedeau pe pielea mea și pe lângă încercările mele de descoperi crema potrivită, îmi era recomandat săpunul.

După puțin timp, cel mai important semn al vieții mele își făcea apariția. O cicatrice uriașă, verticală, pe abdomen. De sus, până jos. O însemnare a amintirilor, a triumfului, a vieții mele. Am privit-o mult timp în oglindă pentru a mă obișnui cu ea. Acum, nu îmi aduc aminte cum arătam înainte de ea. Face parte din mine. Această cicatrice a bifat tot ceea însemn eu ca femeie, ca om. Și a devenit o sursă de motivație. Eu sunt.

Din acel moment, grija pentru pielea mea a devenit un adevărat ritual.

__________________________________________________________________________________________________________________________

Skin Novels mi-a amintit de toate acestea.

De multe ori nu aleg produsele de care am nevoie. Le aleg pentru miros, pentru că îmi aduc aminte de cineva sau ceva.  Le aleg pentru ambalaj, ca  inspirație.

Privesc rafturile pline de creme și îmi dau seama ca toate acestea ar putea fi înlocuite cu un singur produs: săpunul. Străbunica și El. Sunt prea superficială să fac asta, dar nu pot să nu recunosc că aduc laude unui astfel de produs.

Skin Novels scrie povești și completează pasiunea pentru îngrijirea pielii cu natura. Prima impresie: nu doar că îmi curățam pielea ci o și hidratam cu o cremă deosebită.

Dark grey. Străbunica și El. Trecutul și prezentul. Eu. 

O astfel de poveste nu am putut doar să o scriu. Merita mult mai mult. Un proiect în  colaborare cu Skin Novels, pe care îl puteți viziona în materialul video de mai jos.

https://www.youtube.com/watch?v=CfGhuSdFKJs&feature=youtu.be

Filmare și editare: Lucian Tomoiaga

Locație: Ceainăria Respiro