Zilele ăstea sunt ocupată *tare* și cu învățatul. De fapt să îmi amintesc ce am învățat în cei 3 ani de facultate. Și, buf, apare problema: *cum se face împărțirea aia cu virgulă?*
Parcă vă aud: *Cum să nu știe, e atât de simplu?* E, na!?
Niciodată, dar niciodată nu mi-a plăcut matematică. O urăsc și pe ea, dar și pe profa din liceu. Și cum nu mi-a plăcut, nici nu s-a lipit de mine, nici cu acatiste sau rugăciuni. Ridicări la putere, necunoscute sau literele grecești sunt Sf-uri pentru mine.
Îmi dai panică dacă mă pui să îți calculez ceva cu radical. Mi-au plăcut, probabil, primele 3 lecții de Geometrie din Generală: linia, punctul și triunghiul.
Iar acum mă încurc la înmulțirea de la 6 încolo. Stau, mă gândesc de parcă aș analiza nemurirea sufletului și îmi mai folosesc și degetele. După îmi aduc aminte că există calculator- Slavă Cerului și Apostolilor și Marelui Creator!
Și am ajuns să am ceva exercițiu de împărțire cu numere mari și apare și virgula, iar în mintea mea se derulează întrebarea : *de câte ori se împarte ăsta la ăsta?*, nu îmi iese. Din nou *ăsta la ăsta, de atâtea ori…scad, adaug, pun la rezultat.* Nu, nu-i bine. Pun mâna pe telefon *mami, cum se face împărțirea cu virgulă?*- *nu am timp acum, vorbește cu tati!* Stăm amândoi în telefon, el încearcă să explice la tembelă ce și cum, de parcă aș negocia prețul cartofilor la piață.
Aș putea să susțin o cauză *De ce nu e bună matematica*– am argumentele necesare. Aș putea chiar să îmi întemeiez un fel de sectă unde să îmi susțin ideile. Cunosc câțiva adepți care ar participa la fiecare întrunire.
Nici nu îmi amintesc cum arătau în liceu șirurile ălea cu multe numere și litere, paranteze, combinații de x, înmulțiri și împărțiri. Caiete consumate degeaba. Știu că erau, nu și cum se rezolvau. Nu cred că mi-am făcut vreodată tema la matematică în liceu, o rezolvau 2-3 colegi și de la ei primea toată clasa, cu puțin noroc. Mulțumesc, dragi colegi, așa am scăpat de 2-ul pus și la rubrica de absențe.
Matematica, săraca, nu are nicio vină că o urăsc eu, dacă au gândit alții prea mult și s-au chinuit să facă ei nu știu ce teorii și calcule, dar tare grea e! Nu e vina ei că nepriceputa nu a putut/vrut să o învețe. Și îi admir pe cei care îți rezolvă o ecuație în câteva secunde și îți spun rezolvare unei probleme în câteva minute. Le-aș pune mai mult la salariu celor care rezolvă o ecuație la un interviu de angajare. Îți dai seama ce cap are omul ăla? Am zis *probleme*? Am și uitat cum arată una.
Cât am stat să scriu care este relația mea cu matematica, am calculat și un n dintr-o fracție-relație. Mi-a ieșit! Sărbătoare națională!
English